În numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. „Această casă Tatăl a zidit-o; această casă Fiul a întărit-o; această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o şi a sfinţit sufletele noastre“.
Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, Preacucernice Părinte Protopop, Preacucernici Părinți împreună slujitori, Domnule primar, stimați invitați, iubiți credincioși și credincioase, dragi copii.
Se cuvine a aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale. Așa cum spune rugăciunea din cadrul anaforalei liturgice în cadrul căreia se sfințesc darurile de pâine și de vin pentru împărtășirea credincioșilor; noi, mulțumim lui Dumnezeu pentru : ,,... toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim; pentru binefacerile cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă, mulțumim lui Dumnezeu și pentru liturghia aceasta pe care a binevoit a o primi din mâinile noastre, deși stau înaintea Lui mii de arhangheli si zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi...”.
Această jertfă de mulțumire o aducem și noi astăzi și în toată vremea, prin participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Însă, mai cu seamă astăzi, se cuvine a ne aduce aminte de timpurile când credincioșii din comunile Dolhasca și Dolheștii Mari precum și din Baia Mare, ca urmare a reformei agrare, au fost aduși pe aceste locuri pentru a întemeia o comunitate, satul în care ne și aflăm prin mila lui Dumnezeu. Acest lucru se pretrecea prin anii 1919-1921. Aceștia, stabilindu-se, au dorit să înalțe un locaș de rugăciune lui Dumnezeu însă posibilitățile financiare și lipsurile de tot felul au făcut acest lucru imposibil de realizat, atunci, pe moment. Sătenii aveau să construiască o școală pentru copiii din cărămidă prin anii 1936 iar după începerea celui de-al doilea război mondial prin anii 1940 s-a decis ridicarea unei clopotnițe care să anunțe măcar prin clopotele primite de la Mitropolia de la Iași și prin grija familiei Pintilie Dumitru, zilele de sărbătoare; credincioșii participând la slujbele rânduite de Biserică fie la biserica din Borosoaia, fie la Lupăria sau Prăjeni.
Mare supărare s-a făcut celor din sat cînd rușii au dorit să aducă caii în clopotniță pentru a-i feri de intemperii, în așa fel încât, le-au cerut să nu facă acest lucru întrucât, ei, neavând biserică, socoteau acest loc drept un loc sfânt, ceea ce ei, rușii au acceptat în cele din urmă.
Războiul crunt a făcut ca oamenii să rămână, așa cum amintea vrednicul de pomenire Leonte Dumitru: flămânzi, săraci și goi ca la război, iar gardurile, podurile, multe case precum și clopotnița și casa mortuară prezentă în cimitir să fie distruse; clopotele luate de ruși și regăsite în satul vecin într-un pom. Din piatra din fundație și ziduri s-au făcut poduri iar din lemn unii au făcut prispe și citez pe nenea Dumitru: ,, așa s-a destrămat pomenirea Sfintei Biserici pentru o perioadă îndelungată din 1944-1956. Secretariatul pentru culte de la Iași avea să aprobe construcția unei biserici în baza unei derogări de la autoritățile de stat, însă, răspunsul lor ferm și fără ezitare a fost echivoc: ,,noi comuniștii, nu nu facem biserici ci școli și gospodării colective”.
Însă, prin milostivirea lui Dumnezeu, ca urmare a îndelungatelor insistențe a ierom. Sofronie Ungureanu și a consilierilor din sat, avea să se ridice o biserică în anul 1966 avînd temelie de piatră și pereți din chirpici iar o parte din lemn fiind donat de evreii din Hârlău cu toată bunăvoința. Minunea a fost că în două săptămâni s-a ridicat biserica, însă, nu la dimensiunea actuală ci una mai modestă. Cel care se afla responsabil cu Cap-ul nu dorea acest lucru dar luîndu-și aspru blestem asupra sa, cum că, biserică se va face când nu va mai vedea lumina zilei. Iar, Dumnezeu cel care stă împotrivă celor mândri și celor smeriți le dă har și tot El, cu cel îndărătnic se îndărătnicește, a îngăduit să fie lui după inima sa și biserică să se zidească pe când acesta se afla la spital pentru îngrijire ca urmare a orbirii după ce a fost stropit cu leșie pe față.
Părintele Petru Șurubaru a continuat lucrarea de înfrumusețare a bisericii aducându-o la dimensiunile de astăzi, cu ziduri din material rezistent. Din anul 2005 satul Miletin, filie până la acea dată a parohiei Lupăria, capătă statutul de parohie prin purtarea de grijă a părintelui Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei, fiind instalat părintele Luchian Constantin. În anii ce au urmat până în anul 2019, parohia cunoaște un real și bogat proces de înfrumusețare prin ridicarea unei case parohiale atât de necesare, a unei case de prăznuire care a permis mutarea clopotelor pentru a nu afecta structura bisericii. Tabla bisericii se schimbă fiind înlocuită cu alta nouă și rezistentă prin dragostea domnului Baciu Virgil iar în interiorul bisericii se aduc străni noi, fiind încununate aceste eforturi prin pictarea bisericii în tehnica secco.
În comparație cu atâtea lucruri frumoase și binecuvântate, și acestea enumerate lapidar, nu socotesc să fi împlinit nici măcar o mică parte din ceea ce părinții, care și-au pus amprenta în acest sat și parohie, au împlinit. Bucuria mea este că mă aflu făcând parte din istoria atât de anevoiasă pe care cei din trecut au înfruntat-o, pentru ca noi, cei de astăzi să avem un locaș de închinare, biserica.. ea care este spital duhovnicesc, locaș de scăpare, stâlp și temelie a adevărului. Cea mai frumoasă asociere poate, a credincioșilor din biserică este că aceștia sunt mirul și tămâia bisericii.
De aceea, simt nevoia să adresez mulțumire Înaltpreasfinției Voastre pentru cuvântul pus în inima mea atunci când m-ați încurajat să fac ultimele pregătiri în ceea ce ține de sfințirea de astăzi, a bisericii, pentru cuvântul de folos și pentru rugăciunea înălțată către Dumnezeu pentru mântuirea noastră, a tuturor. Țin să mulțumesc și părinților în frunte cu părintele protoiereu care sunt împreună slujitori. Dar nu în cele din urmă și domnului primar Iftodi Gheorghiță Mihăiță în persoana căreia am găsit totdeauna un sprijin, încredere și curaj pe întreaga perioadă de când sunt paroh în această mică, frumoasă și binecuvântată parohie cu oameni atât de dragi mie și doamnei preotese. Vă mulțumim tuturor pentru răbdare, rugăciune și ajutorul oferit. Dumnezeu să ne întărească cu harul Său și să trimită binecuvântarea Sa cea cerească peste întreg neamul creștinesc ortodox român. Amin.
